Pe Bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara, la numărul 1, se află unul dintre căminele studențești al Politehnicii - 1MV. Face parte dintr-un ansamblu de clădiri proiectat în anii ’20 de arhitectul Duiliu Marcu, cel care a realizat și Palatul Victoria din București sau Piața Unirii din Oradea. De-a lungul timpului, la parterul căminului 1MV, aflat în imediata apropiere a Facultății de Mecanică, s-au ținut unele dintre cele mai memorabile petreceri underground, s-au legat și dezlegat povești de iubire, iar mai de curând a fost servită și mâncare pentru studenți.
Din 2022, însă, la parterul aceleiași clădiri în stil neoromânesc se află centrul MV Sci-Art. E un loc cum puține sunt în România, unde arta contemporană se întâlnește cu știința, iar cercetătorii colaborează cu cei din industria creativă, provocându-se, chestionându-se și impulsionându-se reciproc.
La baza colaborării stă un parteneriat public-privat între Universitatea Politehnică din Timișoara și Asociația META Spațiu. În scurta perioadă de când lucrează împreună, au pus în mișcare peste 10 expoziții de artă, zeci de tururi ghidate, ateliere, prezentări și proiecte, aducând un suflu inovativ în Timișoara – Capitală Europeană a Culturii.
Un rol pentru iubitorii de artă care nu sunt artiști
La MV Sci-Art poți merge de marți până sâmbătă și întotdeauna vei găsi pe cineva care să-ți prezinte galeria, cuprinsă în trei încăperi largi, dar și curtea luminoasă, unde se află acum o instalație de mari dimensiuni a artistei timișorene Liliana Mercioiu. Adesea, o vei întâlni la fața locului chiar pe inițiatoarea și directoarea artistică a centrului, Mirela Stoeac-Vlăduți.
Mirela Stoeac-Vlăduți, directoarea centrului MV Sci-Art, în grădina în care se află instalația Spațialități con(-)centrice, a artistei Liliana Mercioiu/ foto: Seba Tătaru
Mirela, o tipă dinamică, cu părul negru și creț, are în spate o experiență de 17 ani în jurnalism. Spune că, după ce și-a dat seama că scopul cu care a intrat în branșă, acela de a „schimba lumea”, nu e tocmai la îndemână, a decis să încerce să schimbe lumea ei și s-a întors la o altă pasiune pe care o purtase cu ea dintotdeauna: arta. Știa că nu are calități de artist șii multă vreme nu a realizat că „există un loc și pentru oameni cărora le place arta, dar nu sunt artiști”. A descoperit însă că există și roluri conexe, de galerist, de organizator de evenimente culturale. Iar asta a schimbat totul.
În 2018 a absolvit un masterat în Istoria Artei la Universitatea Națională de Arte din București. În paralel, din 2014 a pornit, împreună cu artista franceză Josépha Blanchet, proiectul META Spațiu. Intenția era să promoveze, prin expoziții, ateliere, performance-uri sau intervenții în spații publice, artiștii contemporani din Europa de Est și Centrală. Asta s-a concretizat în rezidența META Camp, dar mai ales în proiectul Baroque||Urban, pornit în 2016.
El a adus, cel mai adesea la Muzeul de Artă din Timișoara, dar și în alte locuri din oraș, picturi semnate de Gheorghe Fickl sau sculpturi în spiritul esteticii urâtului, create de Virgilius Moldovan. În 2018, prin tema Woman, all too woman, a reunit mai bine de 30 de femei artist din România, Austria, Serbia, Ungaria și Franța. Chiar și cunoscuta Marina Abramović a fost reprezentată prin instalația Balkan Erotic Epic.
Mai târziu, în 2020, anul pandemiei și al lockdown-urilor, tema umbrelă a fost antropocenul și relația omului cu natura. 2021 a mers și mai departe, propunând proiecte despre apocalipsă – o apocalipsă metaforică, a lumii așa cum o cunoșteam înainte de COVID-19. Prin astfel de inițiative de amploare, META Spațiu a devenit o organizație de referință pentru arta contemporană din regiune.
Galeria timișoreană după model londonez
Deși s-au bazat, așa cum sugerează și numele ales din greacă (META înseamnă dincolo de), pe un concept „care poate opera oriunde”, Mirela și Josépha au început, în final, să facă pași și către un loc propriu. 1MV era de câțiva ani pe radarul Mirelei, și pentru aerul lui tineresc, și datorită unei coincidențe cu iz de destin: „Numele meu de fată, după care mă știe multă lume, e Vlăduți, așa că ziceam: uite, căminul e MV, eu sunt MV, nu se poate să fie altul”. Și n-a fost.
Mirela Stoeac-Vlăduți oferind un tur al expoziției Expanded Nature, curatoriate de Ileana Pintilie/ foto: Seba Tătaru
Munca pentru reconfigurarea spațiului a început în 2021, după ce Mirela a luat legătura cu Florin Drăgan, recent numit în funcția de rector al Politehnicii. L-a determinat să accepte parteneriatul printr-un plan precis, îndreptat spre ceea ce numește „un laborator de idei și creație la intersecția dintre artă și știință”: „Am venit cu o echipă clară, am arătat cum facem o expoziție, cine pune și strânge de pe pereți, cine diseminează publicului. Cred că asta a convins, capacitatea noastră de a implementa un astfel de proiect”, spune ea.
Au urmat investiții din partea Politehnicii, luni de renovare și reorganizare. Apoi, pe 19 mai 2022, MV Sci-Art și-a deschis porțile. Patru expoziții au marcat evenimentul, sub semnătura a patru artiști contemporani: Josépha Blanchet, Cosmin Haiaș, Dan Perjovschi și George Roșu.
„Modelul pentru spațiul nostru a fost Londra”, povestește Mirela. „Acolo am învățat cel mai mult din interacțiunile din muzee și din galerii, unde erai bine primit. Gratis primit. M-am uitat la modul în care se angajează oamenii în activități, la felul lor liber de a fi. Mie îmi era rușine să întreb ceva și încercam să decriptez totul singură, dar pe lângă mine auzeam copii care chemau supraveghetori să le explice lucrările.”
Mirela Stoeac-Vlăduți crede că de arta contemporană te apropii așa cum înveți să mergi pe bicicletă – prin exercițiu. Și cu puțin ajutor de la cineva care să te țină de șa/ foto: Seba Tătaru
Asta încearcă să recreeze și la MV Sci-art, o anume degajare vizavi de arta contemporană. Știe că noul „e un pic inconfortabil”, dar crede că stinghereala inițială e normală și că cel mai bun îndemn e ca oamenii să vină în galerie și să privească: „Pe măsură ce vor privi, vor deveni tot mai analitici, ochiul va învăța tot mai mult să vadă”. A remarcat asta chiar la unii studenți, care s-au îmbrăcat elegant, au coborât din cămin la vernisaje și au părut să se simtă din ce în ce mai în largul lor.
Împletirea dintre artă și știință ne arată ce ne deosebește și ce ne aseamănă
Despre dorința de a îmbina arta cu știința, Mirela spune că ea se trage din specificul Timișoarei, un loc „al experimentelor și al tatonărilor”, dar și unul industrial, unde încă pare anapoda ca tinerii să nu dea la Politehnică. La asta se adaugă o observație personală: „Eu consider că noi, cei din sfera științelor umaniste, trăim după lumea ordonată de oameni din științele exacte. De multe ori, această lume ne creează probleme, inclusiv de identitate, și nu înțelegem de ce nu ne simțim bine în ea. Ni se spune că nu suntem adaptați, că nu suntem pragmatici, că nu înțelegem realitatea”.
Realitatea, însă, e că lumea ordonată după principii analitice, ale inginerilor, ale arhitecților, e locuită și de „oameni care privesc un pic în semicerc sau cerc”, spune Mirela. Iar pentru a depăși dilema e nevoie ca pereții disciplinari să se spargă, lăsând loc pentru dialog sau chiar idei rămase într-o zonă indecisă.
Azi, la MV Sci-Art, dialogul dintre artă și știință se traduce într-o multitudine de proiecte. Unul dintre cele mai ample e Sci-Art Your Life!, inclus în programul extins Timișoara – Capitală Europeană a Culturii. De pe 5 mai până pe 15 noiembrie, sub sloganul Experimentează! Nu interpreta!, programul propune o varietate de ateliere, discuții și expoziții la care contribuie și oameni de știință, și istorici de artă sau scriitori.
Chiar în săptămâna de iulie în care am vizitat-o, de exemplu, Mirela aștepta a doua parte a unui workshop în care, ghidați de artistul Benjamin Bledea, copiii erau invitați să exploreze frumusețea plantelor urbane prin vechea tehnică fotografică numită cianotipie. În august și septembrie a urmat atelierul susținut de scriitorul Cristian Vicol, în care cei mici și-au încercat mâna la povești science-fiction prin raportare la Inteligența Artificială.
N-au lipsit nici dezbaterile META Forum, în cadrul cărora fizicieni, lectori universitari, jurnaliști culturali sau curatori s-au întrebat, alături de public, cum arată democrația în artă și știință sau cum poate arăta viitorul prin artă și mâncare.
Mirela Stoeac-Vlăduți oferind turul expoziției/ foto: Seba Tătaru
Din 15 septembrie, MV Sci-Art a mai lansat un proiect important. Se numește „POROUS MATTER. Void fractions in materials, ideas and society” (n.r., Materii poroase. Fracții vide în materiale, idei și societate) și reprezintă o colaborare începută de anul trecut între META Spațiu, Universitatea Politehnică din Timișoara (UPT) și centrul de excelență norvegian PoreLab, dedicat studiului mediilor poroase prin metode experimentale, teoretice și computaționale.
„Fracțiile vide în știință sunt acele goluri de aer din interiorul unui material”, explică Mirela, care curatoriază proiectul întins până la sfârșitul lui 2023. „Nu cred că există vreun material complet neporos. Poate nu s-a găsit încă substanța care să-l corodeze, dar asta nu înseamnă că el este total implacabil. Asta ne pune pe gânduri și în ceea ce privește percepția noastră, gândirea noastră, obiceiurile noastre.”
Însăși conștiința umană e poroasă, crede Mirela. „Prin ea circulă informații, date pe care le primim din toate părțile și care uneori ne calcifiază. Rămânem blocați într-o privire unilaterală.” Porous Matter încearcă să ne facă conștienți de asta și să umple golurile prin cunoaștere. La expoziție pun umărul patru artiști – Maria Castellanos (NO), Floriama Cândea (RO), Cosmin Haiaș (RO) și Stahl Stenslie (NO) – și patru oameni de știință: Florin Drăgan (rector și coordonator al proiectului din partea UPT), Alex Hansen (coordonator al proiectului și director al PoreLab), Liviu Marșavină (prorector al UPT), Marcel Moura (UiO – NO), dar și alți cercetători și profesori din centrele universitare timișorene și norvegiene.
În ansamblu, Mirela spune că aceste colaborări demonstrează cât de bine se completează perspectivele, câte asemănări de profunzime se arată dincolo de principiile de suprafață. Până la urmă, artiștii nu sunt doar niște oameni „care dau cu pensula”, iar cei din științele exacte nu sunt lipsiți de creativitate.
„Gândește-te, ca să ajungi să descoperi teoria relativității, trebuie întâi să ți-o imaginezi”, explică Mirela. „Ca inginerul să ajungă la concluzia că un material este rezistent, întâi își imaginează că lumea ar putea funcționa pe acest principiu. La fel fac și artiștii. Își imaginează că o lucrare ar putea să exprime ceva și apoi trebuie să găsească materialele, culorile, tehnicile ca să pună viziunea în operă, să ne arate și nouă.”
Mirela Stoeac-Vlăduți în dialog cu autoarea la MV Sci-Art/ foto: Seba Tătaru
Ca toate astea să se întâmple, mai e însă nevoie de o doză de siguranță. Pentru MV Sci-Art, siguranța a venit anul acesta și din programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, cu întreaga efervescență și, desigur, cu fondurile pe care le-a adus el. „Am putut să derulăm niște proiecte mai mari, să avem mai mulți invitați din străinătate”, spune Mirela. „A contat și în ceea ce privește publicul, mai ales la începutul anului.”
Mânată de asta și de impresia că arta contemporană devine un pilon al lumii culturale timișorene, echipa MV Sci-Art visează să își dezvolte galeria și să-și extindă rețeaua de colaboratori naționali și internaționali. Ba poate chiar să găsească un copil curator, pentru că experiența atelierelor a arătat că cei mici sunt cei mai intuitivi și dezinvolți interpreți de artă. Printre planurile pe termen scurt se numără inclusiv o cafenea însoțită de bibliotecă, pentru ca studenții timișoreni să intre în galerie, să-și însușească spațiul și să dea continuitate lucrărilor din el.
În orice caz, energie există: „Sunt multe idei care așteaptă să iasă la suprafață și expoziții care vor duce mai departe spiritul de capitală culturală și în 2024”, spune Mirela. „Aș risca să zic chiar că am păstrat ce-i mai bun pentru anul viitor.”
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
Din 2022, însă, la parterul aceleiași clădiri în stil neoromânesc se află centrul MV Sci-Art. E un loc cum puține sunt în România, unde arta contemporană se întâlnește cu știința, iar cercetătorii colaborează cu cei din industria creativă, provocându-se, chestionându-se și impulsionându-se reciproc.
La baza colaborării stă un parteneriat public-privat între Universitatea Politehnică din Timișoara și Asociația META Spațiu. În scurta perioadă de când lucrează împreună, au pus în mișcare peste 10 expoziții de artă, zeci de tururi ghidate, ateliere, prezentări și proiecte, aducând un suflu inovativ în Timișoara – Capitală Europeană a Culturii.
Un rol pentru iubitorii de artă care nu sunt artiști
La MV Sci-Art poți merge de marți până sâmbătă și întotdeauna vei găsi pe cineva care să-ți prezinte galeria, cuprinsă în trei încăperi largi, dar și curtea luminoasă, unde se află acum o instalație de mari dimensiuni a artistei timișorene Liliana Mercioiu. Adesea, o vei întâlni la fața locului chiar pe inițiatoarea și directoarea artistică a centrului, Mirela Stoeac-Vlăduți.
Mirela Stoeac-Vlăduți, directoarea centrului MV Sci-Art, în grădina în care se află instalația Spațialități con(-)centrice, a artistei Liliana Mercioiu/ foto: Seba Tătaru
Mirela, o tipă dinamică, cu părul negru și creț, are în spate o experiență de 17 ani în jurnalism. Spune că, după ce și-a dat seama că scopul cu care a intrat în branșă, acela de a „schimba lumea”, nu e tocmai la îndemână, a decis să încerce să schimbe lumea ei și s-a întors la o altă pasiune pe care o purtase cu ea dintotdeauna: arta. Știa că nu are calități de artist șii multă vreme nu a realizat că „există un loc și pentru oameni cărora le place arta, dar nu sunt artiști”. A descoperit însă că există și roluri conexe, de galerist, de organizator de evenimente culturale. Iar asta a schimbat totul.
În 2018 a absolvit un masterat în Istoria Artei la Universitatea Națională de Arte din București. În paralel, din 2014 a pornit, împreună cu artista franceză Josépha Blanchet, proiectul META Spațiu. Intenția era să promoveze, prin expoziții, ateliere, performance-uri sau intervenții în spații publice, artiștii contemporani din Europa de Est și Centrală. Asta s-a concretizat în rezidența META Camp, dar mai ales în proiectul Baroque||Urban, pornit în 2016.
El a adus, cel mai adesea la Muzeul de Artă din Timișoara, dar și în alte locuri din oraș, picturi semnate de Gheorghe Fickl sau sculpturi în spiritul esteticii urâtului, create de Virgilius Moldovan. În 2018, prin tema Woman, all too woman, a reunit mai bine de 30 de femei artist din România, Austria, Serbia, Ungaria și Franța. Chiar și cunoscuta Marina Abramović a fost reprezentată prin instalația Balkan Erotic Epic.
Mai târziu, în 2020, anul pandemiei și al lockdown-urilor, tema umbrelă a fost antropocenul și relația omului cu natura. 2021 a mers și mai departe, propunând proiecte despre apocalipsă – o apocalipsă metaforică, a lumii așa cum o cunoșteam înainte de COVID-19. Prin astfel de inițiative de amploare, META Spațiu a devenit o organizație de referință pentru arta contemporană din regiune.
Galeria timișoreană după model londonez
Deși s-au bazat, așa cum sugerează și numele ales din greacă (META înseamnă dincolo de), pe un concept „care poate opera oriunde”, Mirela și Josépha au început, în final, să facă pași și către un loc propriu. 1MV era de câțiva ani pe radarul Mirelei, și pentru aerul lui tineresc, și datorită unei coincidențe cu iz de destin: „Numele meu de fată, după care mă știe multă lume, e Vlăduți, așa că ziceam: uite, căminul e MV, eu sunt MV, nu se poate să fie altul”. Și n-a fost.
Mirela Stoeac-Vlăduți oferind un tur al expoziției Expanded Nature, curatoriate de Ileana Pintilie/ foto: Seba Tătaru
Munca pentru reconfigurarea spațiului a început în 2021, după ce Mirela a luat legătura cu Florin Drăgan, recent numit în funcția de rector al Politehnicii. L-a determinat să accepte parteneriatul printr-un plan precis, îndreptat spre ceea ce numește „un laborator de idei și creație la intersecția dintre artă și știință”: „Am venit cu o echipă clară, am arătat cum facem o expoziție, cine pune și strânge de pe pereți, cine diseminează publicului. Cred că asta a convins, capacitatea noastră de a implementa un astfel de proiect”, spune ea.
Au urmat investiții din partea Politehnicii, luni de renovare și reorganizare. Apoi, pe 19 mai 2022, MV Sci-Art și-a deschis porțile. Patru expoziții au marcat evenimentul, sub semnătura a patru artiști contemporani: Josépha Blanchet, Cosmin Haiaș, Dan Perjovschi și George Roșu.
„Modelul pentru spațiul nostru a fost Londra”, povestește Mirela. „Acolo am învățat cel mai mult din interacțiunile din muzee și din galerii, unde erai bine primit. Gratis primit. M-am uitat la modul în care se angajează oamenii în activități, la felul lor liber de a fi. Mie îmi era rușine să întreb ceva și încercam să decriptez totul singură, dar pe lângă mine auzeam copii care chemau supraveghetori să le explice lucrările.”
Mirela Stoeac-Vlăduți crede că de arta contemporană te apropii așa cum înveți să mergi pe bicicletă – prin exercițiu. Și cu puțin ajutor de la cineva care să te țină de șa/ foto: Seba Tătaru
Asta încearcă să recreeze și la MV Sci-art, o anume degajare vizavi de arta contemporană. Știe că noul „e un pic inconfortabil”, dar crede că stinghereala inițială e normală și că cel mai bun îndemn e ca oamenii să vină în galerie și să privească: „Pe măsură ce vor privi, vor deveni tot mai analitici, ochiul va învăța tot mai mult să vadă”. A remarcat asta chiar la unii studenți, care s-au îmbrăcat elegant, au coborât din cămin la vernisaje și au părut să se simtă din ce în ce mai în largul lor.
Împletirea dintre artă și știință ne arată ce ne deosebește și ce ne aseamănă
Despre dorința de a îmbina arta cu știința, Mirela spune că ea se trage din specificul Timișoarei, un loc „al experimentelor și al tatonărilor”, dar și unul industrial, unde încă pare anapoda ca tinerii să nu dea la Politehnică. La asta se adaugă o observație personală: „Eu consider că noi, cei din sfera științelor umaniste, trăim după lumea ordonată de oameni din științele exacte. De multe ori, această lume ne creează probleme, inclusiv de identitate, și nu înțelegem de ce nu ne simțim bine în ea. Ni se spune că nu suntem adaptați, că nu suntem pragmatici, că nu înțelegem realitatea”.
Realitatea, însă, e că lumea ordonată după principii analitice, ale inginerilor, ale arhitecților, e locuită și de „oameni care privesc un pic în semicerc sau cerc”, spune Mirela. Iar pentru a depăși dilema e nevoie ca pereții disciplinari să se spargă, lăsând loc pentru dialog sau chiar idei rămase într-o zonă indecisă.
Azi, la MV Sci-Art, dialogul dintre artă și știință se traduce într-o multitudine de proiecte. Unul dintre cele mai ample e Sci-Art Your Life!, inclus în programul extins Timișoara – Capitală Europeană a Culturii. De pe 5 mai până pe 15 noiembrie, sub sloganul Experimentează! Nu interpreta!, programul propune o varietate de ateliere, discuții și expoziții la care contribuie și oameni de știință, și istorici de artă sau scriitori.
Chiar în săptămâna de iulie în care am vizitat-o, de exemplu, Mirela aștepta a doua parte a unui workshop în care, ghidați de artistul Benjamin Bledea, copiii erau invitați să exploreze frumusețea plantelor urbane prin vechea tehnică fotografică numită cianotipie. În august și septembrie a urmat atelierul susținut de scriitorul Cristian Vicol, în care cei mici și-au încercat mâna la povești science-fiction prin raportare la Inteligența Artificială.
N-au lipsit nici dezbaterile META Forum, în cadrul cărora fizicieni, lectori universitari, jurnaliști culturali sau curatori s-au întrebat, alături de public, cum arată democrația în artă și știință sau cum poate arăta viitorul prin artă și mâncare.
Mirela Stoeac-Vlăduți oferind turul expoziției/ foto: Seba Tătaru
Din 15 septembrie, MV Sci-Art a mai lansat un proiect important. Se numește „POROUS MATTER. Void fractions in materials, ideas and society” (n.r., Materii poroase. Fracții vide în materiale, idei și societate) și reprezintă o colaborare începută de anul trecut între META Spațiu, Universitatea Politehnică din Timișoara (UPT) și centrul de excelență norvegian PoreLab, dedicat studiului mediilor poroase prin metode experimentale, teoretice și computaționale.
„Fracțiile vide în știință sunt acele goluri de aer din interiorul unui material”, explică Mirela, care curatoriază proiectul întins până la sfârșitul lui 2023. „Nu cred că există vreun material complet neporos. Poate nu s-a găsit încă substanța care să-l corodeze, dar asta nu înseamnă că el este total implacabil. Asta ne pune pe gânduri și în ceea ce privește percepția noastră, gândirea noastră, obiceiurile noastre.”
Însăși conștiința umană e poroasă, crede Mirela. „Prin ea circulă informații, date pe care le primim din toate părțile și care uneori ne calcifiază. Rămânem blocați într-o privire unilaterală.” Porous Matter încearcă să ne facă conștienți de asta și să umple golurile prin cunoaștere. La expoziție pun umărul patru artiști – Maria Castellanos (NO), Floriama Cândea (RO), Cosmin Haiaș (RO) și Stahl Stenslie (NO) – și patru oameni de știință: Florin Drăgan (rector și coordonator al proiectului din partea UPT), Alex Hansen (coordonator al proiectului și director al PoreLab), Liviu Marșavină (prorector al UPT), Marcel Moura (UiO – NO), dar și alți cercetători și profesori din centrele universitare timișorene și norvegiene.
În ansamblu, Mirela spune că aceste colaborări demonstrează cât de bine se completează perspectivele, câte asemănări de profunzime se arată dincolo de principiile de suprafață. Până la urmă, artiștii nu sunt doar niște oameni „care dau cu pensula”, iar cei din științele exacte nu sunt lipsiți de creativitate.
„Gândește-te, ca să ajungi să descoperi teoria relativității, trebuie întâi să ți-o imaginezi”, explică Mirela. „Ca inginerul să ajungă la concluzia că un material este rezistent, întâi își imaginează că lumea ar putea funcționa pe acest principiu. La fel fac și artiștii. Își imaginează că o lucrare ar putea să exprime ceva și apoi trebuie să găsească materialele, culorile, tehnicile ca să pună viziunea în operă, să ne arate și nouă.”
Mirela Stoeac-Vlăduți în dialog cu autoarea la MV Sci-Art/ foto: Seba Tătaru
Ca toate astea să se întâmple, mai e însă nevoie de o doză de siguranță. Pentru MV Sci-Art, siguranța a venit anul acesta și din programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, cu întreaga efervescență și, desigur, cu fondurile pe care le-a adus el. „Am putut să derulăm niște proiecte mai mari, să avem mai mulți invitați din străinătate”, spune Mirela. „A contat și în ceea ce privește publicul, mai ales la începutul anului.”
Mânată de asta și de impresia că arta contemporană devine un pilon al lumii culturale timișorene, echipa MV Sci-Art visează să își dezvolte galeria și să-și extindă rețeaua de colaboratori naționali și internaționali. Ba poate chiar să găsească un copil curator, pentru că experiența atelierelor a arătat că cei mici sunt cei mai intuitivi și dezinvolți interpreți de artă. Printre planurile pe termen scurt se numără inclusiv o cafenea însoțită de bibliotecă, pentru ca studenții timișoreni să intre în galerie, să-și însușească spațiul și să dea continuitate lucrărilor din el.
În orice caz, energie există: „Sunt multe idei care așteaptă să iasă la suprafață și expoziții care vor duce mai departe spiritul de capitală culturală și în 2024”, spune Mirela. „Aș risca să zic chiar că am păstrat ce-i mai bun pentru anul viitor.”
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
