O intrare aproape mascată, ca și cum n-ar vrea să fie descoperită, te duce într-un gang de câțiva metri, plin ochi de graffiti și afișe de evenimente. Gangul se deschidă într-o grădină scăldată în soare, înconjurată de terase pe două etaje, foste apartamente locuite.
Grădina Aether, fotografie de pe Instagram Aethernativ.
Dincolo de mesele din grădină, în interior te întâmpină barul și o cameră cu alte mese. Fiecare perete e o bucată de istorie. De la o zonă cu fotografii, la o sculptură cu două mâini împreunate, la ilustrații și fotografii înrămate, create de artiști locali. Localul răsună săptămânal de jam sessions și concerte, căci e printre spațiile preferate ale comunității culturale din Timișoara. Exact cum visa și Bogdan în urmă cu 17 ani.
Istoria barului Aethernativ a început în 2006, la ideea a doi prieteni. Apoi, din pandemie, a rămas doar în mâinile lui Bogdan Danciu. Absolvent de filosofie, visa la un spațiu în care tinerii să se întâlnească cu artiștii.
Bogdan are 41 de ani și din studenție visa la un spațiu de dialog între tineri și artiști. Fotografie din arhiva personală.
La scurt timp, a găsit în ziar un anunț și a hotărât că e locul perfect. „Era o curte cu buruieni, dar am zis că e un loc bun în care tinerii și studenții să se întâlnească cu artiștii locali.”
Nici numele nu a fost întâmplător. Pentru că voia un nume diferit, cu o rezonanță anume, a pornit de la Aether, a cincea a sferă din mitologia greacă, zona zeilor, dar și ideea de alternativ. Printr-un joc de cuvinte a ajuns la Aethernativ.
Mihai Moise este unul dintre barmani, pasionat de spațiu și de oamenii care-i trec pragul. Mihai are aproape 22 de ani, dar muncește din adolescență. Până să ajungă la Aether, prescurtarea folosită de cei de-ai casei, Mihai a trecut printr-un service auto, a fost casier într-un supermarket și curier pe bicicletă. Obișnuia să mai treacă pe la bar pentru o bere ocazională și îi plăcea sentimentul de familiaritate; uneori se întreba cum ar fi să lucreze acolo.
Într-o zi din 2021, a intrat în vorbă cu barmanul, neștiind că Bogdan, singur în bar pe atunci, era și patronul. I-a împărtășit gândul că i-ar plăcea să lucreze într-un bar și au făcut schimb de numere de telefon. „Mi-a zis că la un moment dat o să avem nevoie și o să te sun”, își amintește Mihai. Nu-și imagina că Bogdan avea să mai revină. Trei săptămâni mai târziu a primit totuși un telefon de la Bogdan. Pe 15 iunie era angajat full time.
„Cel mai mult îmi place că aici cunosc oameni, artiști”, spune Mihai. „E un sentiment de familie extinsă, asta cred că e diferența majoră față de alte locuri. Toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Dacă ceri ajutorul cuiva, o să pună mână. E weekend, avem party, mă chinui să car bere din depozit; oamenii mă întreabă: Hai, cu ce te ajut? Iau cu mine patru oameni, clienți, și fiecare se întoarce cu câte o ladă.” Pe final de iulie, Mihai urma să se apuce de făcut bulion din roșiile cumpărate chiar de la unul dintre clienții care frecventează barul.
Mihai e unul dintre oamenii de bază la Aether. În timpul liber, tatonează cu fotografia.
Mihai a devenit între timp mâna dreaptă a lui Bogdan. De la munca birocratică pe care o împart, la atmosfera de care se îngrijesc cu intenție. „Mihai s-a alăturat echipei aproape God sent”, mărturisește Bogdan. „A venit cu un suflu proaspăt și a înțeles destul de rapid misiunea.”
Povești pe fiecare centimetru
Dincolo de calitatea produselor (berea cu zacuscă și cea cu cafea sunt de neratat), Bogdan se referă la misiune și prin prisma detaliilor. În trainingul cu Bogdan am învățat ce înseamnă să te uiți la detalii. De la muzică, la lumini, să fie la volumul și intensitatea potrivite, până la plăntuțe, să arate bine, să fie mesele șterse, scrumierele curățate”, povestește Mihai.
Detaliile se văd și în decorul plin de culoare al barului și interiorului; fiecare obiect, fotografie sau ilustrație are o poveste. Câteva afișe vorbesc despre evenimentele de vara asta. Mihai povestește că oamenii le urmăresc și se informează.
„Artiștii știu că și publicul lor vine pe aici”. Cei de la Muzicon, un hub local de promovare a rock-ului alternativ își concertele; Ceau, Cinema!, festivalul local de film au întreg programul de un afiș generos; un altul prezintă un concurs de modelare 3D.
Pe o foaie A4 e printată alb-negru e imaginea unei șepci cu întrebarea „«Have you seen this cap?». Data pierderii, 8 iunie; răscumpărarea, 25 euro.”
Teatrul Auăleu anunță spectacolul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” anunță spectacolele de la final de iulie.
În interior, unul dintre pereți e acoperit de fotografii făcute de Mihai la o petrecere, cu un aparat care le scoate pe loc. Le-au lipit pe toate în jurul unui tablou dreptunghiular cu ramă de lemn: „Vrei, nu vrei, în Aether bei”. Ilustrații colorate cu linii fluide sau forme precise atârnă de pereții încărcați de povești semnate de Mircea Popescu, Denis Săvescu sau Mimi Ciora.
Cele două mâini împreunate e sculptura Emei, absolventă de Arhitectură, fostă barmaniță la Aether, acum în echipa Beta, filiala proiect cultural al Filialei Teritoriale Timiș a Ordinului Arhitecților din România.
Pe ușile intrării din interior îți ia ochi un afiș cu marginile întoarse, puțin rupt, peste se vede că au trecut anii. E un 15 decupat într-o mare de capete de oameni. A fost cadoul unei artiste locale, Lavinia Vereș, la aniversarea de 15 ani din 2021.
„Lavinia a muncit la afișul ăla vreo 3 săptămâni să decupeze fețele tuturor de pe Facebook” râde Bogdan. „A fost o surpriză, nu mă așteptam.” Dincolo de fețele angajaților și a foștilor angajați care au rămas aproape, se regăsesc prieteni, clienți fideli, chiar și a domnului care obișnuiește să mai vândă trandafiri.
În stânga e afișul pe care echipa l-a primit cadou la aniversarea de 15 ani, iar în dreapta e o parte din interiorul barului.
Fiecare seară e prilej de amintiri, dar pentru Bogdan, una anume iese în evidență. Dintr-o seară de vară, de pe la începuturi, când l-a prins 1-2 noaptea pe terasă. „A rămas ca o fotografie-simbol, o fotografie-nestemată, ca atunci când ești copil și nu-s clare amintirile; ai niște fotografii. M-a prins noaptea la un «late night drink» și mă uitam spre cer. Din curte de la Aether, pare o piscină în sus, dacă te uiți spre cer. Mă uitam la stele și ascultam Cinematic Orchestra. Una dintre fotografiile-amintiri care vor rămâne întotdeauna.”
Anul acesta, cuprins de forfota și culoarea pe care titlul de Capitală Culturală Europeană a redat-o orașului, Aether a fost spațiul pentru majoritatea after party-urilor, cum a fost și cazul celor de la Art Encounters. Dincolo de petrecerile care treceau de miezul nopții, au găzduit și seri de poezie și muzică ale celor de la Comuna 30, un proiect care își propune să promoveze tinerii scriitori și să-i aducă în fața publicului prin diferite evenimente. „Nu mă așteptam să vină atâta lume doar ca să audă poezii”, își amintește Mihai. „N-aș fi zis că e o comunitate așa de mare.”
Bogdan crede că orașul va păstra din vitalitatea de anul ăsta și comunitatea culturală va duce mai departe suflul proaspăt. „E un val de oameni, de la Faber, Centrul de proiecte, la cei din Traian, care au dorința de a schimba direcția culturală.” Chiar dacă unii oamenii n-au îmbrățișat din prima tot valul de evenimente, crede Bogdan, pe termen lung e încrezător că se vor vedea beneficiile.
Din cei 17 ani de antreprenoriat, Bogdan a învățat că oamenii sunt mai importanți decât banii.
„Apoi, Aetherul m-a învățat că nu există rețete prestabilite. M-a învățat că you go with the flow. Începi să dansezi pe parcurs. Din mișcări poate reușești să te echilibrezi.”. Își dorește ca fiul său de 3 ani, Augustin, să învețe același principiu de a se adapta. „Rigiditatea nu m-a dus niciodată într-un punct bun. E nevoie de negociere constant. Și până la urmă, cred că orașul înseamnă negociere; civilizația înseamnă negociere.”
Cu toată energia și motivația de a merge înainte pe care Bogdan și le ia din muncă, a avut și momente când s-a gândit să renunțe. În 2009-2010 a avut o încercare de a emigra în Spania, unde mama sa era deja stabilită de ceva timp. Din cauza crizei financiare care se resimțea și acolo pe atunci, a decis să revină în țară.
„Aether-ul a fost întotdeauna pentru mine un backup stabil, oricât de instabil ar fi fost el de fapt” spune Bogdan. „Nu are un back-up financiar stabil dacă ceva se întâmplă, dar cred că a fost mai important că l-au susținut oamenii și nu banii.”
***
Text de Andreea Vîlcu
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
Grădina Aether, fotografie de pe Instagram Aethernativ.
Dincolo de mesele din grădină, în interior te întâmpină barul și o cameră cu alte mese. Fiecare perete e o bucată de istorie. De la o zonă cu fotografii, la o sculptură cu două mâini împreunate, la ilustrații și fotografii înrămate, create de artiști locali. Localul răsună săptămânal de jam sessions și concerte, căci e printre spațiile preferate ale comunității culturale din Timișoara. Exact cum visa și Bogdan în urmă cu 17 ani.
Istoria barului Aethernativ a început în 2006, la ideea a doi prieteni. Apoi, din pandemie, a rămas doar în mâinile lui Bogdan Danciu. Absolvent de filosofie, visa la un spațiu în care tinerii să se întâlnească cu artiștii.
Bogdan are 41 de ani și din studenție visa la un spațiu de dialog între tineri și artiști. Fotografie din arhiva personală.
La scurt timp, a găsit în ziar un anunț și a hotărât că e locul perfect. „Era o curte cu buruieni, dar am zis că e un loc bun în care tinerii și studenții să se întâlnească cu artiștii locali.”
Nici numele nu a fost întâmplător. Pentru că voia un nume diferit, cu o rezonanță anume, a pornit de la Aether, a cincea a sferă din mitologia greacă, zona zeilor, dar și ideea de alternativ. Printr-un joc de cuvinte a ajuns la Aethernativ.
Mihai Moise este unul dintre barmani, pasionat de spațiu și de oamenii care-i trec pragul. Mihai are aproape 22 de ani, dar muncește din adolescență. Până să ajungă la Aether, prescurtarea folosită de cei de-ai casei, Mihai a trecut printr-un service auto, a fost casier într-un supermarket și curier pe bicicletă. Obișnuia să mai treacă pe la bar pentru o bere ocazională și îi plăcea sentimentul de familiaritate; uneori se întreba cum ar fi să lucreze acolo.
Într-o zi din 2021, a intrat în vorbă cu barmanul, neștiind că Bogdan, singur în bar pe atunci, era și patronul. I-a împărtășit gândul că i-ar plăcea să lucreze într-un bar și au făcut schimb de numere de telefon. „Mi-a zis că la un moment dat o să avem nevoie și o să te sun”, își amintește Mihai. Nu-și imagina că Bogdan avea să mai revină. Trei săptămâni mai târziu a primit totuși un telefon de la Bogdan. Pe 15 iunie era angajat full time.
„Cel mai mult îmi place că aici cunosc oameni, artiști”, spune Mihai. „E un sentiment de familie extinsă, asta cred că e diferența majoră față de alte locuri. Toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Dacă ceri ajutorul cuiva, o să pună mână. E weekend, avem party, mă chinui să car bere din depozit; oamenii mă întreabă: Hai, cu ce te ajut? Iau cu mine patru oameni, clienți, și fiecare se întoarce cu câte o ladă.” Pe final de iulie, Mihai urma să se apuce de făcut bulion din roșiile cumpărate chiar de la unul dintre clienții care frecventează barul.
Mihai e unul dintre oamenii de bază la Aether. În timpul liber, tatonează cu fotografia.
Mihai a devenit între timp mâna dreaptă a lui Bogdan. De la munca birocratică pe care o împart, la atmosfera de care se îngrijesc cu intenție. „Mihai s-a alăturat echipei aproape God sent”, mărturisește Bogdan. „A venit cu un suflu proaspăt și a înțeles destul de rapid misiunea.”
Povești pe fiecare centimetru
Dincolo de calitatea produselor (berea cu zacuscă și cea cu cafea sunt de neratat), Bogdan se referă la misiune și prin prisma detaliilor. În trainingul cu Bogdan am învățat ce înseamnă să te uiți la detalii. De la muzică, la lumini, să fie la volumul și intensitatea potrivite, până la plăntuțe, să arate bine, să fie mesele șterse, scrumierele curățate”, povestește Mihai.
Detaliile se văd și în decorul plin de culoare al barului și interiorului; fiecare obiect, fotografie sau ilustrație are o poveste. Câteva afișe vorbesc despre evenimentele de vara asta. Mihai povestește că oamenii le urmăresc și se informează.
„Artiștii știu că și publicul lor vine pe aici”. Cei de la Muzicon, un hub local de promovare a rock-ului alternativ își concertele; Ceau, Cinema!, festivalul local de film au întreg programul de un afiș generos; un altul prezintă un concurs de modelare 3D.
Pe o foaie A4 e printată alb-negru e imaginea unei șepci cu întrebarea „«Have you seen this cap?». Data pierderii, 8 iunie; răscumpărarea, 25 euro.”
Teatrul Auăleu anunță spectacolul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” anunță spectacolele de la final de iulie.
În interior, unul dintre pereți e acoperit de fotografii făcute de Mihai la o petrecere, cu un aparat care le scoate pe loc. Le-au lipit pe toate în jurul unui tablou dreptunghiular cu ramă de lemn: „Vrei, nu vrei, în Aether bei”. Ilustrații colorate cu linii fluide sau forme precise atârnă de pereții încărcați de povești semnate de Mircea Popescu, Denis Săvescu sau Mimi Ciora.
Cele două mâini împreunate e sculptura Emei, absolventă de Arhitectură, fostă barmaniță la Aether, acum în echipa Beta, filiala proiect cultural al Filialei Teritoriale Timiș a Ordinului Arhitecților din România.
Pe ușile intrării din interior îți ia ochi un afiș cu marginile întoarse, puțin rupt, peste se vede că au trecut anii. E un 15 decupat într-o mare de capete de oameni. A fost cadoul unei artiste locale, Lavinia Vereș, la aniversarea de 15 ani din 2021.
„Lavinia a muncit la afișul ăla vreo 3 săptămâni să decupeze fețele tuturor de pe Facebook” râde Bogdan. „A fost o surpriză, nu mă așteptam.” Dincolo de fețele angajaților și a foștilor angajați care au rămas aproape, se regăsesc prieteni, clienți fideli, chiar și a domnului care obișnuiește să mai vândă trandafiri.
În stânga e afișul pe care echipa l-a primit cadou la aniversarea de 15 ani, iar în dreapta e o parte din interiorul barului.
Fiecare seară e prilej de amintiri, dar pentru Bogdan, una anume iese în evidență. Dintr-o seară de vară, de pe la începuturi, când l-a prins 1-2 noaptea pe terasă. „A rămas ca o fotografie-simbol, o fotografie-nestemată, ca atunci când ești copil și nu-s clare amintirile; ai niște fotografii. M-a prins noaptea la un «late night drink» și mă uitam spre cer. Din curte de la Aether, pare o piscină în sus, dacă te uiți spre cer. Mă uitam la stele și ascultam Cinematic Orchestra. Una dintre fotografiile-amintiri care vor rămâne întotdeauna.”
Anul acesta, cuprins de forfota și culoarea pe care titlul de Capitală Culturală Europeană a redat-o orașului, Aether a fost spațiul pentru majoritatea after party-urilor, cum a fost și cazul celor de la Art Encounters. Dincolo de petrecerile care treceau de miezul nopții, au găzduit și seri de poezie și muzică ale celor de la Comuna 30, un proiect care își propune să promoveze tinerii scriitori și să-i aducă în fața publicului prin diferite evenimente. „Nu mă așteptam să vină atâta lume doar ca să audă poezii”, își amintește Mihai. „N-aș fi zis că e o comunitate așa de mare.”
Bogdan crede că orașul va păstra din vitalitatea de anul ăsta și comunitatea culturală va duce mai departe suflul proaspăt. „E un val de oameni, de la Faber, Centrul de proiecte, la cei din Traian, care au dorința de a schimba direcția culturală.” Chiar dacă unii oamenii n-au îmbrățișat din prima tot valul de evenimente, crede Bogdan, pe termen lung e încrezător că se vor vedea beneficiile.
Din cei 17 ani de antreprenoriat, Bogdan a învățat că oamenii sunt mai importanți decât banii.
„Apoi, Aetherul m-a învățat că nu există rețete prestabilite. M-a învățat că you go with the flow. Începi să dansezi pe parcurs. Din mișcări poate reușești să te echilibrezi.”. Își dorește ca fiul său de 3 ani, Augustin, să învețe același principiu de a se adapta. „Rigiditatea nu m-a dus niciodată într-un punct bun. E nevoie de negociere constant. Și până la urmă, cred că orașul înseamnă negociere; civilizația înseamnă negociere.”
Cu toată energia și motivația de a merge înainte pe care Bogdan și le ia din muncă, a avut și momente când s-a gândit să renunțe. În 2009-2010 a avut o încercare de a emigra în Spania, unde mama sa era deja stabilită de ceva timp. Din cauza crizei financiare care se resimțea și acolo pe atunci, a decis să revină în țară.
„Aether-ul a fost întotdeauna pentru mine un backup stabil, oricât de instabil ar fi fost el de fapt” spune Bogdan. „Nu are un back-up financiar stabil dacă ceva se întâmplă, dar cred că a fost mai important că l-au susținut oamenii și nu banii.”
***
Text de Andreea Vîlcu
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
