The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

 
 

Interviuri cu tutorii Școlii ADC*RO // #Sorin Trâncă

Interviu / 27 Mar 2017 / INSTITUTE.RO
  • Interviuri cu tutorii Școlii ADC*RO // #Sorin Trâncă
1/1
Sorin Trâncă, profesor la Școala ADC*RO, publicitar, publicist, gânditor la viitor, fotograf, deținător de labrador, intervievat.

Ce voiai să fii când erai mic? Ce voiau ai tăi să fii când erai mic?

Nu am știut absolut niciodată ce aș vrea să fiu, concret, când eram mic. În sensul că aveam mai multe opțiuni, dar niciuna nu mi se părea sută la sută interesantă, decisivă. Când, la începutul anului, se striga catalogul la școala și uneori diriginta sau învățătoarea ne puneau această întrebare, aveam noroc că dura ceva-ceva până la litera T, așa încât puteam lua o decizie în jumătatea aia de ora :) Dar era phoney stuff, nu era ceva autentic. Mă inspiram de la alții sau îmi pica o fisă pe moment, gen "speolog", ceva exotic, care dădea bine. Alor mei le-ar fi plăcut să mă fac doctor, normal.

De ce e totuși mișto să lucrezi în publicitate?

În primul rând, fiindcă niciodată nu te plictisești. Azi la 11 scrii-gândești pentru niște gospodine, la 3 pentru niște "companii", care trebuie să cumpere software pt administrarea afacerilor, iar pe seara ai brief pentru lansarea unui produs nou de la McDonald's. În al doilea, fiindcă dacă îți faci bine treaba, ideile tale aduc programe mai bune la televizor sau chiar pot crea joburi în plus în economia reală: brandul pe care lucrezi are succes și mai trebuie să cumpere o fabrica-două, să se extindă. Nu vorbim prea mult de chestia asta, poate unii nici nu-și extind viziunea până într-acolo, dar pentru mine e unul din aspectele cele mai pozitive ale muncii mele. Iar când simți că de ideile tale depind oameni, începi și să scrii un pic altfel, lași aroganțele sau superficialitățile deoparte și gândești mai mult, mai repede, mai bine.

Un client pentru care ți-ar plăcea să lucrezi?
Mi-ar plăcea, mai la senectute, să am liniștea și resursele pentru a gândi proiecte pentru mici antreprenori. Oameni cu o tarabă în piață sau cu o masă de masaj pe care o plimbă în spate prin oraș, până la clienți. O fabrică de ciorapi din Câmpulung, care are o marfă bună, dar nu se pricepe la promovare sau procese de business moderne. Dacă vorbim de clienți anume, de branduri, nu am o preferinta de tipul ăsta. Sunt foarte mulțumit cu brandurile și clienții pentru care lucrez în mod curent.

Ai vrut vreodată să te lași de advertising?
Nu am vrut, propriu-zis, așa ceva, niciodată. Dar au fost momente mai grele, în care am contemplat perspectiva de a lua o pauză, fiindcă au fost momente în care pur și simplu nu mai aduceam valoare. La creație mă refer, în special, ca serviciu. Iar perioadele astea au fost cele de stagnare economică sau de criză. Eu m-am pregatit să fiu un bucătar foarte bun, creativ vorbind, adică știu multe lucruri și pot inventa oricând rețete noi. În aceste perioade, însă, nu era nevoie de asemenea skill-uri, clienții optau foarte adesea pentru cartofi prajiți cu ceafă de porc. Perfect legitim, fiindcă nici ei nu mai aveau resurse și deci nici apetit de a încerca lucruri noi. Însă în perioadele astea frustrarea unui creator crește, fiindcă știe că poate mai mult și mai bine, însă n-are nici cu ce, nici cu cine. Și am trecut peste aceste momente spunându-mi că ar fi o lașitate să închid agenția sau să mă las pe tânjeală, am simțit că atunci e și mai multa nevoie de mine, când e greu. Dar n-a fost simplu. Și cred că am lăsat niște ficați pe altarul publicității, în vremuri de tipul ăsta.

Un om mișto din industrie
Sunt mulți oameni "mișto" în industrie. Depinde dacă discutăm doar de "mișto" sau discutăm de o intersecție echilibrată între A - creativitate, B - a face, mai mult decât a vorbi și C - o etică bună. La această intersecție, fiindcă pentru mine asta înseamnă "mișto" cu adevărat, rămân puțini. Îi știți și voi. Nu are rost să-i numesc aici, aș uita pe careva și-ar apărea hater-eală. Iar asta pe mine mă deranjează destul de mult. Așa că nu vreau sub nicio formă s-o încurajez.

Advertising + tehnologie. Quo vadis?
I have pretty good idea, actually, fiindcă am un hobby, să mă gandesc la viitor. Dar nu vreau să vorbesc despre asta. Am scris și în cartea mea un pic despre ce se schimbă și unde ar trebui să ne punem niște intrebari, să ne ajustam demersul, metodologiile, gândirea. Depinde mult și de resursele fiecăruia, de timp, de bani, de disponibilitatea de a participa în sens constructiv la un viitor pe care e foarte puțin probabil să-l putem noi, advertiserii, influența, deci e mai important să fim pregătiți nu "la serviciu", ci "la primire". Și mai cred că e greu de răspuns concret la întrebarea asta, daca nu ești fizician sau inventator de primă clasă sau specialist în A.I. sau genetică. Asta e slide-ul ăla cu (tbd) pe care ai nevoie de un pic mai multe date, în sensul de big data, ca să poți să emiți părerea că execuția ta e mai bună decât altele.

Un lucru pe care e foarte puțin probabil să îl știm despre tine
De fapt, îmi place de Șerban Alexandrescu :)