The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

IULIA GROSU // ȚARA MEA IMPROVIZATĂ

Articol / 02 Oct 2018 / INSTITUTE.RO
  • IULIA GROSU // ȚARA MEA IMPROVIZATĂIULIA GROSU
  • IULIA GROSU // ȚARA MEA IMPROVIZATĂIULIA GROSU
  • IULIA GROSU // ȚARA MEA IMPROVIZATĂIULIA GROSU
1/3
 Iulia Grosu a studiat în 2011-2015 la Liceul de Arte Bălașa Doamna din Tîrgoviște, urmând apoi cursurile Universității Naționale de Arte București, în cadrul Facultătii de Arte Plastice, secția grafică, promoția 2015-2018. A studiat în cadrul programului Erasmus la Universitatea de Arte din Poznan.

Țara mea improvizată

Proiectul „Țara mea improvizată” definește vizual atitudinea artistei față de contextul actual din România, cu referire, în mod special, la atitudinea conștiintei naționale. În acest scop, ea se folosește de tehnicile de persuasiune specifice artei de protest, precum asocierile de cuvinte și imagini, simboluri ale lumii contemporane, toate concretizate în imagini ale unor persoane, locuri sau evenimente din spațiul public, ce ilustrează o stare de indignare și revoltă.

Proiectul este compus din două părți. Prima este formată dintr-o serie de 6 colaje realizate sub forma unor fotomontaje digitale imprimate serigrafic pe carton ce reflectă diferite probleme pe plan administrativ ale statului. A doua parte este formată din 8 portrete, lipsite de o fizionomie concretă, ce sunt imprimate pe oglindă (suport văzut ca simbol al reflexiei propriei identități) prin intermediul cărora artista urmărește blamarea stereotipizării însăși ca acțiune în cadrul relațiilor interumane.