The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

 
 

Art Encounters @Timișoara

Interviu / 09 Iul 2015 / Maria Neneciu
  • Art Encounters @Timișoara
  • Art Encounters @Timișoara
  • Art Encounters @Timișoara
1/3
În luna octombrie, va avea loc la Timișoara, prima ediție a bienalei Art Encounters, un proiect ambițios, care își propune să devină un punct de întâlnire pentru întreaga scenă artistică din România. Scopul Art Encounters este acela de a crea la fiecare doi ani un dialog viu între artişti, curatori şi publicul general despre dezvoltarea artei şi despre locul şi evoluţia artei româneşti contemporane în contextul internaţional. 

Am stat de vorbă cu echipa de organizare Art Encounters, cu Ordinul Arhitecților Filiala Timiș și cei doi curatori ai primei ediții, pentru a afla mai multe despre acest proiect, pe care l-am trecut deja în agenda lunii Octombrie!
 
Cu echipa de organizare am povestit despre cum a fost inițiat acest proiect.

Cine a inițiat acest proiect și cum a luat el naștere?  
Timisoara Art Encounters este un proiect conceput la sfârşitul anului 2014 care va avea loc, pentru prima dată, în octombrie 2015. Ideea evenimentului a pornit de la o discuție între Ovidiu Șandor și cei doi curatori, Rainald Schumacher și Nathalie Hoyos, și dorința de a organiza împreuna o singură expoziție la Timișoara, în toamna anului 2015, pe parcurs lucrurile și ideile au evoluat, iar expoziția plănuită inițial s-a transformat in Timișoara Art Encounters. Evenimentul este organizat de Fundația Art Encounters, o instituție culturală independentă, înființată în 2015, de către Ovidiu Șandor, colectionar de artă implicat activ în scena de artă contemporană din România, membru al Comisiei de Achiziții de Artă Est-Europeană și Rusia a Muzeului Tate Modern, Londra. Premergător fundației, Ovidiu Șandor a fost deja implicat în susținerea unor diverse evenimente și publicații legate de arta contemporană, de exemplu fiind co-organizator al următoarelor expoziții: Sigma: spațiu, utopie și cercetări, Cluj, septembrie 2014; Prin ochiul colecționarului, Cluj, septembrie 2014, Ion Grigorescu: Fotografia în circuitul sangvin, Timișoara, noiembrie 2013, Monumental, Timișoara, aprilie 2012, Europa în oglinda cartografiei, Muzeul Cotroceni, București, mai 2009, și co-producător al filmului Aferim!, film premiat cu Ursul de Argint pentru regie, Festivalul de Film de la Berlin, 2015. 

Experiențele de curator ale lui Nathalie Hoyos includ activitate curatorială la Sala Expozițională și de Artă a Republicii Federale Germane din Bonn, precum și la Belvedere în Viena, în calitate de consilier în politici culturale și strategii de dezvoltare a colecțiilor. Rainald Schumacher a fost curator-șef și director al Colecției Goetz din München, Germania, totodată curator de artă contemporană la Sala Expoziționala și de Artă. A fost director al Galeriei Esther Schipper, Berlin și al Galeriei Barbara Gladstone, New York. A lucrat ca studio manager pentru Gerhard Richter în Köln, Germania. Nathalie Hoyos și Rainald Schumacher, colaborează din 2010 sub numele Office for Art Berlin și au dezvoltat împreună „Unlooped Kino“ pentru Manifesta 10 in St. Petersburg. 
 
Cum este finanțat și cât de mare este echipa din spatele acestui eveniment?
Proiectul este organizat de Fundația Art Encounters, Primăria Municipiului Timișoara și Direcția Județeană pentru Cultură și este finanțat atât din fonduri publice cât și din fonduri private. Echipa de coordonare este formată din Sorina Jecza și Suzana Vasilescu, iar Oana Romocea si Vlad Tăușance se vor ocupa de comunicare și, respectiv, cu mediile sociale online. Alături de aceasta echipa avem și voluntari din echipele partenere, printre care Oana Simionescu de la Ordinul Arhitecților filiala Timiș, Ingrid Diac și Delia Craciun de la Institutul Francez din Timișoara și Raluca Popa de la Centru Cultural German din Timișoara. 
 
 
Ce așteptări aveți de la această primă ediție?  
Alături de Festivalul Internaţional de Film Transilvania din Cluj, de Festivalul Internaţional de Teatru din Sibiu şi de Festivalul de Muzică George Enescu din Bucureşti, Timisoara Art Encounters îşi propune să devină un eveniment cultural de amploare, prin aducerea laolaltă atât a artiştilor cunoscuţi cât şi a celor tineri, care promit. Art Encounters este platforma pentru un dialog naţional, unind strategii diverse şi multi-stratificate care provin din diferite centre de artă, de la Iaşi la Craiova, de la Cluj la Arad, de la Bucureşti la Constanţa. Pentru eveniment au fost selectate 14 spații, respective Muzeul de Artă, Galeria Helios, Halele Timco, City Business Centre, Mansarda Universității de Vest, galeriile Calina, Jecza și Calpe, Cazarma U, dar și principalele piețe.

Înțeleg că pe lângă cele 15 expoziții care vor avea loc în cadrul evenimentului, vor avea loc și o serie de rezidențe artistice. Puteți să îmi spui mai multe desprea acestea?
Art Encounters dezvoltă și un program de rezidențe în care tineri artiști sunt invitați să locuiască în Timișoara o perioadă de timp, în care vor crea lucrări care ulterior vor fi expuse în cadrul bienalei. În programul de rezidență, pe lângă tineri artiști sunt invitați să ia parte și curatori care pe perioada rezidenței vor dezvolta o cercetare despre practicile artistice din Timișoara. 
 
Care este implicarea Ordinului Arhitecților și cum vă propuneți să evidențiați patrimoniul arhitectural și relația acestuia cu arta? 
Ordinul Arhitecților din România (O.A.R.) filiala Timiș intră în acest proiect având în spate experiența unei serii de evenimente de scară mai mică - anuala timișoreană de arhitectură - și cu intenția de a crește relevanța acestora pentru oraș. Astfel, colaborarea cu ei are în primul rând rolul de a atinge un obiectiv strategic comun - acela de a reuși să marcăm luna octombrie ca luna pentru cultură în Timișoara. Acest obiectiv s-a materializat în mod concret printr-un parteneriat pe termen lung ce presupune organizarea bienalei de artă în tandem cu bienala de arhitectură. Mai specific, anul acesta, implicarea O.A.R. Timiș în bienala de artă de la Timișoara va avea trei dimensiuni. Pe de-o parte, considerând vocația în genere a arhitecturii de a găzdui arta, vom colabora pentru punerea în spațiu a expozițiilor de scară mai mare - cum ar fi expoziția de la Cazarma U sau cea despre grupul artistic Sigma, care cade aproape în totalitate în responsabilitatea lor. Un alt aspect important al acestei colaborări este îmbogățirea paletarului de informații pus la dispoziție de bienala de artă prin adăugarea unei dimensiuni ahitecturale la discursul nostru despre spațiile în care am ales să activăm. Și nu în ultimul rând, anuala timișoreană de arhitectură de anul acesta este unul dintre evenimentele colaterale pe care le promovăm cu încredere, contribuind la programul de evenimente colaterale cu un set de mese rotunde și discuții despre confluența dintre artă și arhitectură. Suntem încrezători că această colaborare va fi una reușită pentru Timișoara iar în 2016, în luna octombrie, sunteți invitați la bienala euroregională de arhitectură.

De la cei doi curatori ai bienalei, Nathalie Hoyos și Rainald Schumacher, am aflat mai multe despre conceptul și tema primei ediții. 
 
Expozitia este centrată în jurul artei contemporane românești şi a conceptului curatorial de ’aparență și esență’. Cum aţi ales tema?
Nu doar la nivel filosofic, dar şi în accepțiunea generală, intervine conștientizarea diferenţei dintre aspectul senzitiv al unui obiect sau al unei situaţii şi esenţa acestora. Am putea spune că noi definim esența ca sensul adânc şi profund al artei pentru existența noastră. Esența este o reflectare a importanţei artei în a desluși lumea, împreună cu rolul şi funcţia noastră în realitatea înconjurătoare - chiar şi în contextul socio-politic de astăzi. Arta a reprezentat un instrument crucial pentru dezvoltarea și transformările din cadrul societăților deschise, democratice, mai ales în emisfera vestică după Cel De-al Doilea Război Mondial. S-a făcut uz de artă într-un mod eronat în fostul bloc comunist, în scop de propangandă sau pentru a decora paradisul muncitorului și a țăranului din socialism. Experiența istorică este ca o lentilă colorată, poate să așeze un văl asupra percepției. Expoziția Aparență și esență își propune să ajute la ridicarea acestui văl. Considerăm că arta contemporană din România este foarte importantă pentru evoluția statului, în mai multe sensuri- pentru societate, ca să asigure și să încurajeze pluralitatea opiniilor și pentru individ, ajutându-l să chestioneze prejudecățile personale și să conștientizeze dimensiunea complexă și pluristratificată a ființării- înțeleasă inclusiv într-o dimensiune metafizică. Putem invoca în cele din urmă și un citat semnificativ din Constantin Brâncuși: ‘nu forma exterioară reprezintă realul, ci esența lucrurilor…este imposibil ca cineva să exprime ceva esențial pur și simplu imitând suprafața exterioară a acestora.’
 
Artiştii care vor fi prezenți în expoziție înțeleg că sunt strâns legați de cultura şi contextul local. De ce ați considerat că era important acest criteriu şi cum se poate ‘reconstrui’ sau ‘spune’ povestea artei românești din ultimele 5 decenii?
Cu siguranță nu printr-o viziune de ansamblu, cu un caracter enciclopedic, ci încărcând cu sens și conținut spațiul gol dintre operele de artă, surprinse în individualitatea lor și pe cel dintre diferitele spații de expunere în cadrul Timișoara Art Encounters. Nu este nevoie să construim sau să spunem povestea unei singure lucrări de artă- aceasta a fost concepută deja de către artist. În calitate de curator, trebuie să lucrăm inclusiv cu spațiul gol din expoziție- spaţiul unde nu există nicio operă de artă, marcând trecerea de la o lucrare la alta. Este nevoie de foarte multă empatie, încercând să îți asumi ceea ce se întâmplă în mintea privitorului în faţa unei lucrări şi care lucrare ar putea adăuga la această experienţă, sau care ar putea să o contrabalanseze. Nu există nici o garanţie că va funcţiona. Dar mai sunt încă trei luni. Centrarea pe ‘rădăcinile’ românești își are originile în faptul că acest capitol al istoriei artei românești din ultimele decenii nu a fost scris încă. Sau cel puţin nu a fost integrat într-un ansamblu narativ, sau inclus printre firele narative paralele aparținând diferitelor regiuni si culturi. Votăm decisiv în favoarea narațiunilor paralele, pentru o diversitate de voci și tonuri în contextul discursului artei internaționale. Piața internațională de artă are tendinţa de a nivela diferenţele şi multitudinea culturală. În discursul artei internaționale, dialectica este foarte importantă.
 
Cum propuneți să evidențiați complexitatea artei contemporane și cât de dificil a fost să faceți partea de cercetare pentru acest proiect?  
Nu există școli, nu există trenduri, nici vreun '-ism’. Rolul nostru a fost, încă la început, cel de arheologi porniți în expediție pentru a efectua munca de teren. Se poate descoperi astfel o situaţie specifică. Stratificarea este foarte subţire, iar straturile se schimbă foarte repede. Există sute de artiști- fiecare cu o individualitate pronunțată- care au privilegiul de a-și exprima viziunea lor asupra lumii, sau de a-și crea fiecare o lume proprie. Dar prea mulți dintre ei sunt activi numai pentru o perioadă scurtă, de câţiva ani. Am înțeles destul de repede ca această realitate se datorează faptului că susţinerea continuă a unui artist este cu adevărat foarte rară. Nu există multe galerii, nu sunt nici mulți colecționari privați şi nu există suficiente instituții care să colecționeze şi să sprijine crearea lucrărilor. În fiecare an, școlile de artă ‘produc’ tinere talente. Aceștia își organizează câteva expoziții. Ei ar putea fi sprijiniți de familie sau prieteni, dar nu de o infrastructură puternică şi solidă. La un moment dat, viața își spune cuvântul, intervine nevoia de bani şi dacă arta în sine nu rentează, te îndrepți spre decorațiuni sau spre un alt domeniu. Ne propunem să arătăm că scena artei românești este un fenomen foarte puternic și diversificat. Există artiști care nu speră la un viitor, dar care își iau viitorul în propriile mâini. Ne dorim să arătăm că ei merită tot sprijinul.