Noua generație de artiști, în centrul Muzeului Național de Artă al României

Formatul BDF Young continuă misiunea DIPLOMA Show de a oferi o scenă noii generații de creativi și a adus anul acesta o expoziție care cartografiază traseul profesional al unei selecții de foști expozanți DIPLOMA Show, documentând și prezentând modul în care anii post-absolvire le-au modelat identitatea artistică și parcursul în piața de artă.

De Diana Ursan

Invitația de a curatoria expoziția BDF Young m-a surprins într-un moment de hiatus profesional, pe finalul concediului de creștere a copilului și mi-a oferit oportunitatea de a reveni la activitate într-un context nou și diferit, fiind poate prima oară când am colaborat cu o echipă atât de mare în cadrul unui festival extins și multidisciplinar. În cei peste zece ani de muncă în scena artei contemporane și prin formația mea de istoric și critic de artă, am activat preponderent în interiorul domeniului meu, strict în mediul academic și în sectorul privat al lumii artei contemporane locale și internaționale. Astfel, această șansă de a experimenta prin intermediul festivalului un alt mediu de lucru și alte segmente culturale a generat alt tip de abordare, deschidere și libertate în privința procesului curatorial.

Expoziția BDF Young s-a desfășurat la Muzeul Național de Artă al României și a (re)adus în prim plan 24 de artiste și artiști selectați din generațiile prezentate anterior la DIPLOMA Show: Emi Balint, Diana Baltag, Ștefan Curelici, Fernando Diaconu, Otilia Efros, Livia Fălcaru, Diana Grigore, Albert Kaan, Lera Kelemen, Denise Lobonț, Bogdan Matei, Irina Motroc, Nicoleta Mureș, Andrei Nuțu, Mihai Popescu, Norica-Ioana Popescu, Alexandru Ranga, Daniel Roșca, Nadina Stoica, Tania Șimonca, Ovidiu Toader, Ioana Tocoaie, Hunor Tóth, Anca Vintilă Dragu.

Din punctul meu de vedere, anumite aspecte ale procesului curatorial au o dimensiune colectivă, drept pentru care am preferat să mă intitulez co-curator al expoziției. Văd actul curatorial ca având autori multiplii, îl percep ca pe un areal de negociere și contribuție construit între organizatori și artiști. În cazul BDF Young, au existat constant aceste dialoguri, schimburi de idei și de opinii între mine și echipa expoziției, într-o dinamică benefică și definitorie pentru rezultatul final. Desigur, selecția artiștilor și a lucrărilor incluse în expoziție îmi aparține, iar aici trebuie să menționez că a fost un proces decizional destul de dificil și provocator, datorită formatului special în care a fost concepută expoziția.

Pentru a ajunge la selecția de 24 de expozanți, am avut în vedere criterii precum: evoluția carierei lor de după perioada studiilor, dezvoltarea și calitatea practicii lor artistice sau activitatea artistică constantă și susținută. Am încercat să includem artiști proveniți din toate centrele universitare importante și de la cât mai multe departamente, iar în final ne-am oprit la absolvenți ai secțiilor de Sculptură, Ceramică-Sticlă-Metal, Arte textile, Pictură, Grafică, Design grafic și Foto-video ale universităților și facultăților de arte din București, Cluj-Napoca și Timișoara.

Dacă procesul de selecție a artiștilor a fost unul îndelungat – pe unii dintre ei cunoscându-i deja, dar pe cei mai mulți descoperindu-i pentru prima oară – alegerea lucrărilor a fost oarecum mai la îndemână. Aici am încercat să arătăm, în paralel cu lucrările de diplomă expuse anterior, lucrări recente și reprezentative pentru practica fiecărui artist, în moduri oarecum inedite.

Spre exemplu, deși unii dintre artiști erau cunoscuți pentru pictura sau grafica lor, am ales să includem și experimente în alte tehnici și medii, pentru a arăta transformările și hibridizările stilului personal. Cum ar fi Livia Fălcaru, care lucrează de obicei ilustrație, dar am inclus și câteva picturi mai puțin cunoscute. Irina Motroc, absolventă de grafică și prezentă în expoziție cu film pe 8mm și transfer foto pe hârtie sau Daniel Roșca, de la care am arătat pe lângă picturi și o instalație sculpturală din ceramică.

În unele cazuri, selecția de lucrări a fost oarecum evidentă în acele situații ale artiștilor tineri, aflați la scurt timp după absolvire și deci cu mai puține lucrări, pe când în cazul artiștilor cu experiență spectrul de opțiuni disponibile a fost mai larg și a necesitat mai multă claritate decizională. Este interesant cum unii dintre artiști și-au reinterpretat lucrările special pentru expoziție, cum s-a întâmplat în cazul sculptorului Alexandru Ranga, care a creat o nouă configurație site-specific în care a integrat atât elemente din lucrarea de diplomă, cât și din instalațiile recente. Sau precum Mihai Popescu, absolvent de arte textile dar activ în medii experimentale diverse, care a propus o revizitare a unei instalații expuse anterior – efemeră și destinată disoluției post-expunere – într-o lucrare monumentală dedicată meditației filozofice asupra durabilității, conservării și destinului artei.

Legendă foto: Lucrare Mihai Popescu, foto credits: Mihai Ciobanu

Legendă foto: Lucrare Alexandru Ranga, foto credits: Parc Film

Un alt factor esențial în procesul curatorial l-a reprezentat colaborarea cu echipa de arhitecți formată din Justin Baroncea, Maria Ghement, Alexandra Muller, Larisa Maria State, Bianca Manea, Horia Lungescu, care au realizat designul expozițional și care au conceput îndeaproape dialogul spațial dintre lucrările bi și tridimensionale. Scenografia extrem de precis creionată de către ei a influențat procesul decizional prin criterii de vizibilitate și accesibilitate expozițională, cu scopul de a pune cât mai bine în valoare fiecare piesă prezentată.

În această etapă, merită remarcate condițiile specifice impuse de spațiul expoziției, din cadrul Muzeului Național de Artă al României: un spațiu înalt și impunător, dar oarecum diferit de estetica de tip white cube preferată de arta contemporană. Am încercat să alegem lucrări din medii cât mai diverse și de dimensiuni variate – de la desene pe sticky notes de doar câțiva centimetri la sculpturi de 3 metri înălțime –, astfel încât să putem jongla spațial cu structuri clare, cât și cu ruperi de ritm. Spațiul expoziției a avut și un important rol simbolic pentru artiștii participanți, ocazia de a expune la MNAR a survenit ca o recunoaștere a carierei lor, ca o consacrare a eforturilor lor artistice.

În această etapă, merită remarcate condițiile specifice impuse de spațiul expoziției, din cadrul Muzeului Național de Artă al României: un spațiu înalt și impunător, dar oarecum diferit de estetica de tip white cube preferată de arta contemporană. Am încercat să alegem lucrări din medii cât mai diverse și de dimensiuni variate – de la desene pe sticky notes de doar câțiva centimetri la sculpturi de 3 metri înălțime –, astfel încât să putem jongla spațial cu structuri clare, cât și cu ruperi de ritm. Spațiul expoziției a avut și un important rol simbolic pentru artiștii participanți, ocazia de a expune la MNAR a survenit ca o recunoaștere a carierei lor, ca o consacrare a eforturilor lor artistice.

Deși lucrările expuse au acoperit o gamă largă de tehnici, stiluri și subiecte, există câteva teme și direcții comune ce pot fi observate în demersurile artiștilor: analiza relațiilor și interacțiunilor dintre sine și ceilalți, dintre individ și comunitate, dintre corp și natură; interesul pentru mediul natural și impactul uman asupra acestuia; explorarea memoriei și istoriei personale, familiale, a spațiului familiar reinterpretat prin mijloace artistice, și nu în ultimul rând, anxietățile și oportunitățile prezentului, critica societății contemporane consumiste și hiper tehnologizate sau, din contră, utilizarea noilor medii și a programelor software în procesul artistic. Ceea ce unifică în fundal aceste practici artistice distincte este disciplina interioară de a crea, de a înțelege și reconstrui lumea prin mijloace proprii, de a coexista uman și artistic în realități complexe.

La invitația fundației The Institute am realizat o cercetare atât despre cadrul general de funcționare a acestui ecosistem cultural, cât și despre biografiile artistice individuale ale artiștilor din expoziție.

Astfel, vizitatorii au putut nu doar să descopere o selecție relevantă de artiști români contemporani, alături de cele mai reprezentative lucrări, ci să afle mai multe și despre ecosistemul în care ei creează și se formează, despre ce înseamnă scena și piața de artă contemporană, cum s-a dezvoltat ea după anii 2000, care sunt cele mai importante galerii și spații de artă de la nivel național, cum se colecționează în România și cum se inserează carierele lor artistice în acest context. Această componentă de cercetare (care sperăm să fie accesibilă și independent de formatul expozițional) a fost extrem de importantă pentru mine în conceperea expoziției și sper să inspire alte cercetări similare în viitor, care să ghideze tinerii artiști, și nu numai, în hățișurile lumilor artei contemporane locale și internaționale.

Bucureștiul ocupă un loc central atât la nivelul expoziției, cât și al cercetării. 15 dintre artiștii din expoziție sunt absolvenți ai UNArte București, tot capitala înregistrând cel mai mare număr de galerii private la nivel național, cu aproximativ 50 de galerii, spații de proiect și spații de tip artist-run active în prezent (fără a lua în calcul și galeriile Uniunii Artiștilor Plastici și spațiile sectorului public, de stat). Scena artistică bucureșteană s-a dezvoltat rapid din anii 2000 încoace, mai ales după perioada pandemiei, când au apărut cele mai multe și diverse spații și inițiative artistice: noi galerii comerciale dar și spații non-profit, noi comunități de ateliere de artiști (Atelierele Malmaison și Scânteia), noi târguri de artă (RAD, MoBU, Smallest Art Fair in Town), în cazul scenei de artă contemporană.

Așadar, un festival de amploarea Bucharest Design Festival trebuie să includă și în viitor un segment dedicat în mod specific artei contemporane. Am apreciat întotdeauna eforturile DIPLOMA Show de susținere și ghidare a generațiilor de tineri artiști în această importantă etapă de tranziție de la mediul academic către câmpul muncii, astfel că integrarea acestei ramuri în BDF nu poate fi decât salutară.

Notă: Cercetarea pentru expoziție pornește de la teza doctorală a Dianei, susținută în 2020 în cadrul școlii doctorale UNArte din București, care analizează scena și piața de artă contemporană din România din perioada 2000-2020. Teza a fost transpusă editorial de către Adela Mitrescu, o tânără absolventă de master de design grafic la UNArte, proiectul editorial fiind selectat și expus în DIPLOMA Show 2023. Tot alături Adela, Diana a lucrat și la transpunerea vizuală a cercetării în expoziție, prin scheme, hărți, grafice și cronologii menite să traducă și să accesibilizeze în formatul expozițional datele și textele cercetării.