Cum ții minte un oraș pe care nu l-ai cunoscut? Cu o istorie pe care n-ai trăit-o?

De Carla Boboc

Carla Boboc a absolvit un master în Imagine la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii și este creatoare de conținut. Din 2024, ține bilunar clubul de carte Bedside, unde discută despre literatură contemporană.

Fie că te-ai născut aici sau că ai venit în vizită pentru o zi, luna iunie în București e o lună uneori prea caldă. E luna în care toată lumea așteaptă să plece în concediu sau să se ascundă sub primul aer condiționat. Cu toate astea, The Institute i-a provocat pe bucureșteni să rămână – să dea piept orașului, să-l accepte și să-l vadă așa cum e el – creativ.

În iunie, am luat Bucureștiul la pas ca să văd dacă mai pot afla ceva despre ce a dispărut – întrebându-mă în același timp dacă mai e ceva de aflat? M-am plimbat pe toate străduțele, am vorbit cu toți oamenii și am aflat de ce stau aici, de ce aleg să se uite la aceleași străzi decenii întregi și care e povestea fiecăruia cu acești 240 km pătrați de beton (cu ocazionalul copăcel).

Chit că ne place sau nu, oamenii care și-au deschis un spațiu creativ aici – fie că e un studio de arhitectură, atelier de bijuterii sau showroom-uri – sunt oameni curajoși. M-am bucurat să aflu poveștile lor în zile cu 30 de grade, să discut despre de ce încă fac ce fac, care sunt fricile lor sau întrebările la care nu vor să se gândească. Și a fost bine că am avut o lună în care știam că pot să văd toate lucrurile astea desfășurându-se firesc: fără să ne grăbim să demonstrăm că putem să facem expoziții, că avem cele mai interesante produse sau, poate cel mai important, că merităm să existăm pe harta culturală a Bucureștiului.

E adevărat, câteodată, cultura în București există doar dacă ești în epicentrul distracției. Pentru mine, zona asta e delimitată de la nord de bulevardul Dacia, la sud de bulevardul Carol, în vest bulevardul Magheru, iar în est Calea Moșilor și e, în același timp, zona cu multe hub-uri culturale și oameni care vor să trăiască din asta – dar anul ăsta, ea a existat pentru fiecare bucureștean. Dacă ești fan Calea Victoriei, puteai aproape oricând (spun aproape oricând pentru că expoziția principală de la Cina a avut un program mai mult decât generos) să te oprești la Cina să vezi expoziția principală, zonele Cotroceni, Icoanei-Ioanid și Dorobanți au avut weekend-uri dedicate, iar restul spațiilor au avut și ele program special.

Pentru că nu au des ocazia să-și deschidă porțile, toți cei care se ocupă de locurile astea mi-au povestit de parcă încercau să se convingă că există cineva care îi aude – și asta pentru că urechile mele nu sunt ale vreunui arhitect sau designer, ci ale unei alte fete de 24 de ani interesate de cultură și sincer, aveam și eu nevoie de asta. Unul dintre locurile unde m-am oprit a fost în Cotroceni, la Casa MAI, un hub creativ, pe care n-o s-o uit prea curând. Nu pentru că e cea mai frumoasă casă pe care am văzut-o vreodată, ci pentru că aici am reușit să-mi aud timp de 10 minute gândurile.

Aici, întrebările mele nu au mai fost Cum ați ajuns să faceți asta? sau Ce vă place la jobul vostru?, ci cum reușiți să trăiți așa – în atâta liniște, dar ancorați în aceeași realitate în care trăim cu toții. Înconjurați de copaci, părea că există o variantă să poți fi creativ și să exiști în 2026 în București.

Experiența din Cotroceni m-a făcut mai curioasă să aflu cum lucrează acești oameni – cum arată rutina lor, stau la birou toată ziua? Trăiesc din asta? Întrebarea pe care o aude oricine lucrează în domeniul ăsta e dacă mai ai și alt job pe lângă asta? Și e greu să o ignori, dar luna asta, cu fiecare vizită devenea din ce în ce mai importantă bucuria fiecăruia de a deschide ușa și a fost înduioșător să văd cum, timp de o lună de zile, în București, a existat spațiu pentru fiecare dintre noi.

Să le pui oamenilor întrebări e cea mai grea parte până le spui că ai vrea să îi și filmezi. Pe 13 dintre ei i-am întrebat Ce e design în București, deși nu știm? Ce e ceva ce știți voi și la care noi nu ne-am gândit până acum? Răspunsurile sunt documentate pe Instagram, dar a existat ceva ce n-a intrat în reel-uri: debateul pe care l-am avut cu fiecare înainte să filmăm. De la Ești sigură că interesează pe cineva? la Da, bine, dar e doar experiența mea. Sigur pentru ceilalți nu trebuie să fie așa.

Dintr-o dată, mi-am amintit de ce a fost atât de important să ne uităm atât de aproape la oamenii creativi din oraș – altfel nu ajungi la ei. Nu le-aș fi aflat niciodată poveștile astea dacă Bucharest Design Festival nu-mi punea la dispoziție o lună întreagă și nu aș fi făcut legăturile astea dacă nu aveam atâtea opțiuni de unde să aleg: vreau să merg la Intro Gallery să văd niște scaune superbe în Dorobanți? Vreau la târg în Cotroceni? Vreau să aflu cum a devenit Bulevardul Dacia aorta care e azi la un tur organizat de Fundația Calea Victoriei?