The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

 
 

Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre Memoria

Interviu / 30 Oct 2017 / INSTITUTE.RO
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre MemoriaKRAFTMADE // MEMORIA
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre MemoriaKRAFTMADE // MEMORIA
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre MemoriaKRAFTMADE // MEMORIA
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre Memoria
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre Memoria
  • Câștigătorii ReDesign Crafts // Kraftmade despre Memoria
1/6
Kraftmade este unul dintre câștigătorii concursului ReDesign Crafts – un proiect The Institute și ING România. Proiectul propus de ei, Memoria, reprezintă o geantă unisex, realizată manual din textile reciclate, care a răspuns nevoii acestui concurs: conturarea unei reinterpretări moderne care poate sta la baza unui produs competitiv și poate retrezi interesul consumatorilor în meșteșug, readucându-l la viață.

ReDesign Crafts a fost lansat în luna iunie și urmărește să încurajeze noi colaborări între designeri și meșteșugari, proiecte și obiecte cu valoare culturală, antropologică, dar și economică.

Am stat de vorbă cu Marlene Stanciu, membru Kraftmade, despre modul în care a luat naștere Memoria și cum s-a concretizat pe parcurs proiectul:

î: Ce este Kraftmade și care au fost principalele proiecte pe care le-ați făcut până acum?

KraftMade este un studio creativ care creează legături și interferențe între cultura arhaică și cea contemporană. Creăm povești și emoții transpuse în obiecte slow design pe care le lucrăm cu tehnici meșteșugărești arhaice, în special textile (țesături la război și tricotaje, Marlene Stanciu) și lemn (restaurare, obiecte unicat și serii mici, Alex Herberth).

Am început în 2013 și de atunci realizăm producție de design cu tehnici provenite din patrimoniu imaterial și meșteri din mediul rural pentru designerii de produs. Am produs, curatoriat și mediat colecții de obiecte de design interior care arată narative culturale ale comunităților din anumite regiuni, precum: colecția Soxen de Agnes Lukacs și Ileana Sebe și 5 meșteri de pe Valea Hârtibaciului, colecția DELTACRAFT de Ana Botezatu, Emese Pop, Ciprian Manda și 12 meșteri din Delta Dunării, și Colecția Soxen 2.0 de Marlene Stanciu și Alex Herberth, producție și design. Ținem workshopuri pentru înțelegerea tehnicilor meșteșugărești arhaice și oferim consultanță de strategie pentru proiecte de slow design.

î: Cum s-a născut proiectul Memoria și ce presupune el din punct de vedere conceptual? Dar din punct de vedere al proceselor/materialelor folosite?

Memoria este o geantă unisex, realizată manual din textile reciclate. Este țesută la război din deșeuri textile și are mânere din piele naturală, produsă în România.

Ideea Memoriei s-a născut spontan, când o rudă de la țară mi-a pus în brațe acum câțiva ani un val foarte vechi de preșuri țesute la război. Nici n-am știut la ce să mă uit mai întâi, la poveștile hainelor și cearceafurilor tăiate în altă epocă, la armonia interioară manifestată într-o calitate estetică impecabilă a țesăturii, la grija pentru detalii, dar și pentru armonia întregului. Atunci mi-am făcut prima geantă pentru mine și mi s-au părut fantastice reacțiile oamenilor de pe stradă, de la piață, din supermarket și metrou care mă opreau și îmi spuneau - și mama a țesut preșuri, și eu am de la bunica, ce amintire bună din copilărie - și asociau cu imagini, mirosuri, emoții. Așa au început pentru mine căutările din domeniul textil, fascinația pentru țesut, vizita și documentarea multor doamne din toată țara care mai știu să țeasă la război. Însă abia când am început să țes eu la război am înțeles altfel lucrurile.

Am văzut această țesătură din materiale reciclate ca un sit de arheologie senzorială construit pe matricea războiului de țesut. Dacă memoria reprezintă întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor și cunoștințelor din trecut, textilul mărunțit și recompus din tricouri, pantaloni, cearceafuri, cămăși și izmene devine un obiect plural, o arhivă de istorii personale. Geanta reprezintă Memoria colectivă integrată într-un obiect pe care îl purtăm cu noi în fiecare zi și reflectă alegerile și conștiința noastră colectivă.

î: Cum a decurs documentarea pentru acesta? Știu că aveți o experiență importantă în cercetarea conservării patrimoniului imaterial. Cum ați ales tehnicile necesare acestui proiect și de ce?

Documentând diversele meșteșuguri de-a lungul cercetărilor KraftMade din toată țara, m-au fascinat din ce în ce mai mult textilele țărănești pentru capacitatea lor de a spune povești, de a activa amintiri, pentru funcțiunile lor spirituale dincolo de cele cotidiene și motivația culturală a unor constructe estetice. De fapt, upcyclingul, refolosirea deșeurilor textile din gospodărie pentru crearea de textile noi au existat și există în toate culturile. Compozițiile reflectă dibăcia și armonia interioară a țesătoarei, indiferent dacă războiul de țesut este legat de un copac, ca în Peru sau este din stejar sculptat și indicator de status ca în Transilvania.

Cred că, astfel, geanta Memoria vorbește într-un limbaj universal, printr-un obiect comun, despre temele recente ale planetei. Dacă anual se produc în lume peste 90 milioane de tone de fibre textile și numai în Europa și USA sunt îngropate sau arse 20 milioane de tone de textile pe an, peste 90% dintre acestea ar putea fi reciclate pentru încetinirea consumului și grija față de resursele naturale risipite. (studiu de caz REBLEND: Transforming Post-Consumer Textile Waste Into High Quality Products)

Îmbinarea unei tehnici pe cale de dispariție la noi- țesutul la război – cu teme contemporane de mediu, design și lifestyle vrem să contribuie la deschiderea unui dialog relevant și actual cu publicul larg.

î: Ce o să presupună partea de producție pentru Memoria?

Am schimbat Bucureștiul cu Transilvania acum câțiva ani și de atunci locuim și lucrăm aici. Ținem ca Memoria să fie produsă integral în Cincu, așa că va fi țesută la războiul nostru vechi de 200 de ani și cusută în atelierul nostru textil, mânerele împletite după o tehnică de bici săsesc de un meșter bun din sat, iar etichetele serigrafiate tot de noi. Materialele vor fi reciclate din deșeuri textile, iar pielea va fi tăbăcită în România, cam așa credem că economia circulară devine funcțională și în beneficiul comunităților locale.

î: Care sunt principalele provocări sau oportunități cu care te confrunți atunci când încerci să integrezi într-un proiect contemporan un meșteșug sau altul? Ce ați învățat din experiența voastră de până acum?

Cea mai mare provocare este dispariția meșteșugurilor utilitare, literalmente îmbătrânirea meșterilor și o dată cu ei dispariția tehnicilor arhaice și simple de a face lucruri. Meșteșugurile dispar, deoarece visul tinerilor de la sat este să migreze la oraș, iar meșteșugul nu are încă atâta prestigiu și recompensă economică încât să fie un motiv de a-l continua.

Avem contact cu mulți meșteri din toată țara, avem în sat unul dintre ultimii pielari din regiune și o țesătoare renumită, am încercat să mediem și să intermediem ucenici, însă toată această experiență ne arată că meșteșugul are oportunitatea de a trăi mai departe prin oameni pasionați, care sunt și designeri și makeri în același timp. Dacă vreți, o reîntoarcere la Bauhaus și Gestalt. Lumea artei și meșteșugului sunt la noi separate, iar noi vrem să arătăm, prin ce facem, că aceste lumi se pot realinia creând obiecte funcționale, în armonie cu natura, de consum lent, cu poveste.

î: De ce considerați că acest gen de proiecte care își propun conservarea unor meșteșuguri sau tradiții cu ajutorul unui limbaj contemporan sunt necesare/utile? Ce sperați să se întâmple cu evoluția acestui tip de abordare în viitor?

Meșteșugul este de fapt o materializare a culturii unei comunități, perfecționarea tehnicilor de supraviețuire în comunitate ducând la confort, limbaj și ritual. Meșteșugul, prin înțelepciunea pe care o conservă, oferă de fapt soluții contemporane la întrebările pe care le ridică modul nostru de viață. Cred că în epoca consumului rapid, a epuizării resurselor și a distanțării de natură învățăm de la meșteșugurile tradiționale să ne regăsim confortul moral în această lume.

Pe de altă parte, cred că integrarea meșteșugului în designul contemporan românesc este și una dintre puținele șanse ca tehnicile meșteșugărești să supraviețuiască uitării. Ne dorim să contribuim la educarea publicului pentru a aprecia și a cere meșteșug ca tehnică și artă desăvârșite.

î: De ce v-ați înscris în această competiție și ce sperați să se întâmple cu proiectul Memoria în viitor? Pentru ce tip de piață/target este el gândit și care este potențialul lui comercial? V-ați gândit deja la posibile instrumente de distribuție sau dezvoltare a acestuia pe termen lung?

Concursul ReDesign Crafts este pentru noi o oportunitate să producem și să promovăm prima noastră serie mică de produse sub brand propriu. Geanta Memoria este un shopper unisex pentru cei interesați de teme ecologice și prețuiesc o manufactură locală, de calitate, și ne bucurăm că acest segment în zona 18-35 de ani este în creștere. Bazând pe această experiență, vrem să construim o linie de accesorii produse local, dar pentru care suntem în discuții și cu artiști internaționali, pentru a finanța o parte din proiectele asociației noastre de promovare a patrimoniului imaterial.