The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

 
 

Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură

Interviu / 10 Noi 2017 / INSTITUTE.RO
  • Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură
  • Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură
  • Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură
  • Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură
  • Marina Daniluc // Întoarcerea la pictură
1/5
Marina Daniluc face parte din noua generație de artiști proaspeți ale căror lucări au putut fi văzute în această ediție de DIPLOMA.

Marina este absolventă de licență a secției de Pictură, UNArte. După câțiva ani de muncă în domenii corporate, a decis să pună stop și să urmeze cursurile Facultății de Arte Plastice din București. Constant preocupată de problemele sociale ale oamenilor, Marina și-a dorit în mod expres să le aducă la cunoștință societății prin intermediul picturii.

Autoarea consideră că este datoria artistului de a descoperi realul și de a-l aduce în atenția celorlalți. Astfel, și-a propus să ilustreze acest concept folosind figurile umane ca element central al lucrărilor. Pentru lucrarea sa de licență, Absent, a utilizat drept referință fotografii realizate personal în spații publice, schițe, în care a încercat să surprindă înstrăinarea oamenilor față de persoanele aflate în proximitatea lor, dar și momente în care aceștia par a fi absenți, detașați de realitate. Am stat de vorbă cu ea pentru a afla mai multe despre experiența Diploma și drumul său în lumea artelor:

Î : Cum și când a fost momentul în care ai spus: „Asta vreau să facˮ ?

Amatoare de desen și pictură am fost de mică, de la vârsta de 3-4 ani. Crescând, timpul liber s-a micșorat, mi-am luat job, eram studentă la SNSPA, pe vremea aia. Desenam când apucam, în general noaptea, o dată la câteva săptămâni, sau chiar luni, uneori. Gândul de a studia pictura l-am avut dintotdeauna, dar mi-a fost teamă de eforturile financiare pe care ar fi trebuit să le fac (precum alții, nu provin dintr-o familie înstărită), și de nesiguranța zilei de mâine pe care o implica. Mulți au frica asta, sunt sigură. În urmă cu 5-6 ani, am avut un moment de cumpană și mi-am dat seama că nu vreau să pierd inclinația pe care o am, ci s-o fructific. În acel moment, m-a speriat mai tare gândul de a o pierde, decât de a face acele eforturi. Așa că, în următoarea zi, mi-am pus într-o sacoșă câteva desene și m-am dus direct la UNArte. De aici a început totul.

Î : Cum ai descrie experiența Diploma unui student?

I-aș spune «Go for it ! » cu siguranță. Nu are nimic de pierdut, ci multe de câștigat. Este o experiență pe care o recomand. Studentul are în primul rând șansa de a-și prezenta viziunea lui artistică, părerea lui despre mediul înconjurator, despre lume, oportunitatea de a expune credințele sale (că doar de-asta vrem să devenim artiști, nu?). Să nu mai spun de șansa de a colabora cu profesioniști, de a întâlni oameni de seamă din domeniul artistic și oportunitatea de a primi alte proiecte.

Î : Pe viitor îți propui să…

În viitorul apropiat îmi propun să merg mai departe cu proiectul pe care îl am acum. Simt ca nu am epuizat încă subiectul. Îmi propun să muncesc foarte mult în continuare. Faptul că am câștigat premiul Diploma nu mă menajează în niciun fel . Știti cum se spune, «Succesul este 1% talent și 99% muncă », eu aș zice că, de fapt, proporțiile sunt de 0,1% talent și 99,9% muncă foarte grea, nu grea. Diploma este, pentru mine, un pas din multi alții pe care îi mai am de făcut.
În viitorul îndepărtat, sper să mă găsească nepoții și strănepoții lucrând în atelier.
Daca vor apărea și alte proiecte, programe, șanse să expun sau premii, mă voi bucura, bineînțeles, dar nu asta este « hrana » mea. Motivația mea stă în plăcerea de a picta și în dorința de a fi din ce în ce mai bună în ceea ce fac. Mai am multe de invățat și de aplicat.