The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

 
 

Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică

Articol / 13 Noi 2014 / Participant diploma 2014
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
  • Oana Anca Abălaru // Muzeu și centru de cercetare arheologică
1/8
Situația existentă
Amplasamentul studiat în cadrul proiectului de diplomă se află în Roma, la limita centrului istoric și în adiacența principalului curs de apă, Tibrul, fiind actualmente un sit arheologic, dar gol urban relativ recent. Cei trei termeni amintiți: râu, centru și arheologie, ca determinante naturale, urbane și istorice au influențat, incontestabil, actuala configurație specifică. Râul a fost, de-a lungul timpului, acel parcurs privilegiat care, traversând țesutul urban, a lăsat în urmă o arheologie unică.

În percepția actuală, locul este văzut ca o rană deschisă de-a lungul axei fluviale din două considerente: în primul rând, reprezintă o nevalorificată poartă de acces către centrul istoric și, în al doilea rând, apariția lui este recentă și pusă pe seama unor evenimente istorice nu fericit de rememorat. Deși au mai existat intenții de construire, situl a rămas neatins, martor al acțiunilor distructive ale istoriei recente, păstrându-și acest caracter până la începutul anului 2009, când, în vederea construirii unei parcări subterane pe trei niveluri, sunt aduse la lumină vestigiile arheologice. Săpătura a pus în evidență, într-o primă fază, pivnițele unor edificii de secol XV, iar mai apoi structuri de epocă romană târzie: un complex termal Balneum, cu pavimente de mozaic și o structură monumentală pentru animale, Stabula, care deservea Circo Massimo.
   
Mediul academic internațional
Într-un oraș ca Roma, în care numeroasele situri arheologice înca nestudiate constituie o poartă continuă de intrare pentru arheologii din afară sau din provincie, numărul instituțiilor  străine care oferă oportunitatea unor stagii semestriale sau în cadrul școlilor de vară este foarte mare. Facilitățile oferite pe durata acestor stagii nu conturează un mediu integrat de desfășurare a cursurilor, lucrului pe șantier și locuiri ipropriu-zise. Aceasta din urma este rezolvată prin închirierea unor apartamente, în zona centrală, de către instituția gazdă. În plus, laboratoare specializate de studiu nu există decât în cadrul universităților și nu sunt dotate cu ultimele tehnologii. Cercetările în domeniul arheologiei în Roma sunt în prezent realizate prin și în cadrul Institutelor și Academiilor străine, dintre care doar câteva conțin biblioteci specializate actualizate, cu publicații internaționale.

Concept și intenții de intervenție
Răspunsul arhitectural preia înțelegerea stratigrafică a istoriei, neizolând o etapă în detrimentul alteia, ci doar ca suprapunere în timp a etapelor. În concordanță cu această accepțiune, ilustrul arheolog E. Harris definește procesul de stratificare ca „un ciclu de eroziuni și acumulări, un amalgam de modele naturale de eroziune și depozitare intersectate de alterări ale peisajului efectuate de om prin intermediul săpăturii și activității edilitare”.

Pornind de la complexul tablou urban conturat, proiectul, considerând direcțiile strategice ale dezvoltării Romei, pretinde să devină un catalizator al transformărilor și un instrument de instaurare al dialogului. De aici și conceptul de Forum Tevere, care reflectă o parte din premisele amintite anterior, dar conține în același timp o declarație a viziunii. Forumul, văzut de romani ca o piață celebrativă, cel mai important loc public deschis și spațiu de întâlnire a elitelor, în jurul căruia se ridicau temple și instituții publice, este o metaforă a unui posibil spațiu public, care să integreze trecutul, prezentul și viitorul. Situl are atributele unei astfel de situații particulare, vecinătatea râului și adiacența unor instituții importante. Funcțiunea propusă: Muzeu și Centru de cercetare arheologică, este susținută, în primul rând, de intențiile locale de valorificare ale vestigiilor arheologice și, în al doilea rând, de vecinătatea unui mediu academic internațional, căruia i s-ar adresa. În raport cu modul de integrare a ruinelor în percepția și imaginea urbană, proiectul urmărește recuperarea raportului istoric direct cu râul, a legăturii vizuale cu malul opus și a unei continuități între centrul istoric și una dintre colinele Romei, Gianicolo.

Considerând direcțiile studiate pe parcursul lucrării, proiectul urmărește să dea o nouă interpretare limitei sitului față de oraș, prin anularea statutului de barieră. Intenția unei piețe „mobilate” de spații scufundate, expunând ruinele, volumele construite ale noului centru de cercetare și numeroase spații intermediare ce conțin urme ale etapelor prin care a trecut amplasamentul, dezvăluie vizitatorului implicațiile stratificării urbane. Cadrul urban existent, cuprins de acest joc trecut - prezent - viitor, devine și el participant ca decor al unei scenografii urbane.

Portofoliu: http://oanaabalaru.crevado.com